Parohia

Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva Padova II a luat fiinţă în data de 1 octombrie 2012, prin Decizia numărul 1359/2012 a Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei la dorinţa creştinilor basarabeni din oraşul Padova, Italia, care doreau o biserică a neamului lor românesc, o biserică care să-și cinstească strămoşii români.

În urma acestei dorințe, domnul Alexandru Marcinschi a hotărât împreună cu numeroşi creştini basarabeni să înainteze Episcopiei Ortodoxe Române din Italia o scrisoare prin care s-a cerut să fie deschisă o biserică pentru credincioșii basarabeni. Desigur că Episcopia Ortodoxă Română a dat curs cererii şi a înființat parohia cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi acest lăcaş şi-a deschis porţile doar de puţin timp, numărul enoriaşilor care vin să se roage este mereu în creştere. Pentru prima dată a fost sărbătorit hram al bisericii, duminică, 28 octombrie 2012.

Preot paroh a fost numit Părintele Vasile Corja. Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva din Padova face parte din Protopopiatul Tri-Veneto IV.

Locaşul de închinare al credincioșilor ortodocşi din Parohia Padova II, Protopopiatul Tri-Veneto IV, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, a fost sfinţit sâmbătă, 12 noiembrie 2016, de către Preasfinţitul Părinte Siluan. (vezi Sfințirea Sfântului Locaș)

Reportaj la Radio TRINITAS de la sfinţirea bisericii Padova II

Опубліковано Biserica ortodoxa "Sfinta Parascheva" -Padova Italia Пʼятниця, 18 листопада 2016 р.

Parohia, teren de activitate pastorală a preotului

Un rol deosebit în viaţa şi pastoraţia Bisericii îl are parohia ca spaţiu de activitate pastoral misionară a preotului sau a preoţilor, atunci când sunt mai mulţi slujitori la o Biserică. Parohia reprezintă în mic ceea ce este Biserica în Mare.

Despre Preotul Paroh

Din momentul hirotoniei şi instalării lui în parohie, preotul desfăşoară activităţi ale vieţii creştine care decurg din harul pe care îl deţine. El nu este numai un delegat al episcopului eparhiot sau al celui care l-a hirotonit, ci este direct răspunzător din acel moment de mântuirea credincioşilor încredinţaţi lui, pentru care are dreptul şi puterea săvârşirii unor lucrări sfinţitoare. Dar, îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură canonică faţă de ierarhul său! Ascultarea canonică se concretizează în pomenirea numelui episcopului său. cu titulatura respectivă, la momentele îndătinate de Biserică din timpul slujbelor divine. De asemenea, o altă formă de ascultare, foarte importantă, este şi „supunerea faţă de episcop prin executarea ordinelor şi dispoziţiilor canonice emise de autoritatea bisericească superioară, pentru bunul mers al activităţii pastoral-misionare a Bisericii”.

Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române defineşte parohia din punct de vedere administrativ-teritorial: „Parohia este comunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mireni, de religie creştin-ortodoxă, aşezaţi pe un anume teritoriu şi organizaţi ca unitate administrativă bisericească locală, sub conducerea organelor locale colegiale de exercitare a puterii bisericeşti, în frunte cu un preot-paroh”.

Sensul geografic al Parohiei

Parohia mai are şi un sens geografic, în funcţie de zona unde este situată: la sat sau oraş; la deal, şes sau la munte, pentru care se impun metode şi căi de pastoraţie adecvate acestor realităţi. Problemele pastoraţiei în aceste medii diferite deosebindu-se substanţial de la o parohie la alta. Viaţa parohială diferă în funcţie ide nivelul de cultură, de starea materială, de tradiţii, de la o zonă la alta. Un alt sens al parohiei este şi cel mai important pentru misiunea preoţească este cel duhovnicesc, soteriologic. Parohial este astfel, comunitatea sau obştea credincioşilor grupaţi în jurul unuia şi aceluiaşi altar sau biserici, care se împărtăşesc din acelaşi potir.

Aşa cum se afirmă de către liturgiştii din domeniul pastoraţiei bisericeşti, valoarea unei parohii nu se apreciază în funcţie de numărul credincioşilor sau după bunurile pe care le posedă, după situarea ei într-o anumită zonă geografică, „ci după nivelul vieţii duhovniceşti care se realizează şi care se trăieşte în ea, după înălţimea conştiinţei de enoriaş, după unitatea şi colaborarea cu preotul (sau cu preoţii) la realizarea marilor acţiuni menite să conducă pe oameni la mântuire”.

Conştiinţa de enoriaş se dezvoltă şi se cultivă prin participarea la slujbele cultului divin, şi în mod special la Sfânta Liturghie, prin aducerea darurilor de pâine şi vin la sfântul altar, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, cunoscut fiind că slujbele se săvârşesc pentru popor, iar împărtăşirea cu Sfintele Taine trebuie să fie darul credincioşilor la Sfânta Liturghie. Ceea ce se înfăptuieşte într-o parohie se realizează şi la nivelul Bisericii noastre întregi. De aceea, forţa şi vitalitatea Bisericii noastre Ortodoxe, depinde de lucrarea şi realizările în domeniul vieţii duhovniceşti, care se desfăşoară în parohii. Orice acţiune de regenerare, de refacere, de întărire a Bisericii creştine trebuie să înceapă de la parohie.