Duminica Înfricoşatei Judecăţi

Duminica Înfricoşatei Judecăţi sau Duminica lăsatului sec de carne este a treia duminică a Triodului. Este duminica următoare după Duminica Fiului Risipitor şi înainte de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Aceasta este cea de-a treia săptămână a perioadei pregătitoare a Postului Mare din Biserica Ortodoxă.

Această duminică mai este numită şi Duminica lăsatului sec de carne, deoarece în mod tradiţional, este ultima zi în care se mănâncă produse din carne înainte de Sfintele Paşti. În săptămâna care urmează, creştinii ortodocşi se abţin de la a consuma carne, dar încă mai mănâncă produse lactate şi ouă. Din acest motiv, săptămâna care urmează mai este numită şi săptămâna albă.

Citirea din Evanghelie din această duminică constă din parabola lui Hristos despre Judecata de Apoi (Matei 25, 31-46).

Prima învăţătură pe care o primim din Evanghelia Duminicii înfricoşătoarei judecăţi este aceea a legăturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu şi slava Lui. Smerenia Lui este spaţiul libertăţii noastre. Dumnezeu este atât de smerit încât Se lasă respins de noi, uitat de noi, Se lasă neglijat de noi. Atât de mult respectă El libertatea noastră încât Se ascunde tainic în oamenii cei mai smeriţi, adesea, cei mai neputincioşi, în cei care nu pot să-şi trăiască viaţa aşa cum ar fi dorit sau ar fi fost normal, ci sunt confruntaţi cu sărăcia, foamea, setea, lipsa de libertate, înstrăinarea, boala şi duc o existenţă la limita dintre viaţă şi moarte.

Această tainică prezenţă smerită în oameni a Fiului Omului, Care în aceeaşi Evanghelie Se numeşte împăratul judecător, este surprinzătoare şi înfricoşătoare. De ce? Pentru că oamenii nu se aşteaptă ca în atâţia robi ai sărăciei, ai bolii şi ai umilirii de pe pământ să se afle tainic prezent însuşi împăratul cerurilor. Acest adevăr îl arată Evanghelia: „Ori de câte ori aţi făcut un bine unora din aceşti prea mici fraţi ai Mei, Mie mi-aţi făcut“.

Sfinții Părinți spun că Dumnezeu nu este doar iubitor de oameni și milostiv, ci este și drept. Tocmai de aceea Sfânta Biserică a rânduit ca după primele două duminici să le amintească credinșilor săi și de vremea cea din urmă, de Ziua Înfricoșătoarei Judecăți. Când vom răspunde pentru toate faptele noastre rele, dar și pentru faptele bune pe care le-am fi putut face dar nu le-am făcut.

Rolul acestei duminici premergătoare începutului Sfântului Post al Paștelui este de a ne aduce aminte că suntem trecători în lumea aceasta. Că am venit în lumea aceasta nu pentru desfătări și plăceri ci pentru ca prin ostenela noastră în această viață vremelnică să moștenim Împărăția Cerurilor și Bucuria Învierii. Bucurie pe care Hristos ne-o dă atât prin Sfintele Liturghii, cât și prin Bucuria din Noaptea Sfintei Învieri. Dar mai ales prin Învierea cea de obște de la sfârșitul veacului acestei lumii.

„Adu-ți aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul și pământul, oamenii și lucrurile. Adu-ți aminte că ești nimic, cu trupul și cu sufletul, că puțin necaz te tulbură pe tine, puțină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscolește pe tine. Deci, pentru ce nu te desparți tu puțin de viața aceasta? Eu îți spun ție că ești dator a te muta de aici, și, sus, înlăuntrul porților cerești, să-ți faci ție cort și, acolo, de-a pururi să petreci. ” (Sfântul Ioan Gură de Aur 347 – 407)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *