Duminica Fiului Risipitor

Evanghelia (Luca 15, 11-32)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărțit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări.

Și, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat.

Atunci i-a zis fiul: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; apoi, aducând vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la țarină. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat pierdut era și s-a aflat.

Evanghelia ce se citește în Duminica a doua din Perioada Triodului, ne arată importanţa pocăinței sincere pentru viaţa creștină în general și mai ales pentru pregătirea noastră duhovnicească în vederea întâlnirii cu Hristos cel Răstignit și Inviat.
Duminica Fiului Risipitor ne descoperă că pentru a învia din moartea păcatului, este nevoie de pocăință. În Sfânta Scriptură Dumnezeu se numeşte „Tată al milostivirii” (II Corinteni 1, 3), pentru că pururea Se milostiveşte faţă de cei păcătoşi care se întorc din toată inima către El prin adevărată pocăinţă. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui şi vei cunoaşte unde ai fost (Isaia 30, 15).
Acest adevăr s-a petrecut şi cu fiul risipitor. El mai întîi şi-a venit întru sine, a suspinat după fericirea ce o avusese cînd era în casa tatălui său, apoi a zis: Cîţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pîine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor cînd şi-a venit întru sine, adică a început a-şi cunoaşte greutatea păcatelor sale. Fără această simţire şi trezire nimeni dintre păcătoşi nu va putea să se întoarcă din toată inima către Preabunul Dumnezeu.

Potrivit Tradiției, pilda fiului risipitor este o concentrare a iconomiei mântuirii. Graba tatălui care vine în întâmpinarea fiului său pocăit întinzându-i bratele, simbolizează plecăciunea Cuvântului Care ”vine în întâmpinarea” omului căzut prin întrupare. Hristos își întinde brațele Sale pe Cruce pentru a strânge întreaga umanitate și a o aduce la sânul Tatălui îndumnezeind-o, așa cum tatăl își întinde brațele ca să primească cu drag pe fiul său. Hristos este de asemenea reprezentat și de vițelul cel gras junghiat, semn al bucuriei veșnice a invitaților la ospățul eshatologic.

Treptele ridicării duhovnicești din păcat, pe care le-a urmat tânărul risipitor, sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei.
Când fiul risipitor a zis „mă voi scula”, aceasta înseamnă nu doar o ridicare fizică de jos, de la sol, ci și o ridicare spirituală, o hotărâre a sa de a ieşi din starea de decădere în care se afla. Iar în acel moment, atitudinea lui Dumnezeu-Tatăl s-a arătat ca fiind iubire milostivă care aștepta de multă vreme ridicarea și întoarcerea acasă a fiului înstrăinat și risipitor.
Suntem răspunzători față de educația copiilor noștrii. Să le dăm o educație creștină, spunându-le că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Peste două săptămâni vom intra în postul Sfintelor Paști. Să-i îndemnăm pe copiii noștri și pe toți ai casei să se spovedească și să se împărtășească pentru iertarea păcatelor, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *