Despre Postul Nașterii Domnului (Crăciunului)

Postul Nașterii Domnului (al Crăciunului) a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși spre cuviincioasa întâmpinare și serbare a marelui praznic al nașterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creștinilor de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și cu nădejdea venirii lui Mesia. Acest post începe în 15/28 noiembrie și se încheie în ajunul praznicului, pe 24 decembrie/6 ianuarie.

Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV–V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”. Dar la început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Așa, de exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Hrisoverghi) a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15/28 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14/27 noiembrie (pomenirea Sf. Apostol Filip și a sfântului ierarh Grigorie Palama); iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul durează până în seara zilei de 24 decembrie/6 ianuarie, inclusiv.

Sărbătoarea Naşterii după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă al doilea mare praznic împărătesc din calendarul creştin. Până la mijlocul secolului al IV-lea, Biserica Răsăritului sărbătorea Naşterea Domnului deopotrivă cu Botezul lui Hristos, praznic comun numit Epifania, şi ţinut în aceeaşi zi, pe data de 6/19 ianuarie. Crăciunul a fost introdus în spaţiul răsăritean ca sărbătoare distinctă, prăznuit pe 25 decembrie/7 ianuarie, pe filon apusean, la sfârşitul secolului al IV-lea.

Sfântul Ioan Gură de Aur, cel dintâi care vorbeşte despre sărbătoarea Crăciunului, o numeşte „maică a tuturor sărbătorilor” şi, în jurul anului 386, ne aduce la cunoştinţă faptul că «încă nu s-au plinit zece ani când ni s-a făcut nouă cunoscută această zi [de praznic]».

Odată cu separarea sărbătorii comune de mai înainte şi consacrarea celor trei praznice distincte, Naşterea Domnului pe 25 decembrie/7 ianuarie, Tăierea Împrejur pe 1/14 ianuarie şi Botezul pe 6/19 ianuarie, s-a constituit şi ciclul celor douăsprezece zile praznicale (gr. Dodekaimeron), adică perioada cuprinsă în intervalul 25 decembrie/7 ianuarie – 6/19 ianuarie. Astfel, s-a menţinut într-o anumită măsură unitatea celor două mari sărbători, cea a Naşterii, respectiv a Botezului Domnului.

Marea însemnătate pe care noua sărbătoare a Crăciunului a dobândit-o odată cu trecerea timpului în conştiinţa Bisericii, respectiv evlavia credincioşilor, mai cu seamă a monahilor, explică împrejurările rânduirii Postului dinaintea Crăciunului. În mod sigur, a existat şi influenţa din partea Postului Paştilor, perioadă de patruzeci de zile deja statornicită în Biserică.

Postul, asemenea sărbătorii, ca pregătire pentru întâmpinarea Naşterii Mântuitorului, a apărut mai întâi în Apus, unde acest post se numea Patruzecimea Sfântului Martin, întrucât începea odată cu prăznuirea acestui Sfânt al bisericii Apusene. Acelaşi lucru s-a repetat şi în spaţiul nostru, unde postul Crăciunului este numit de mulţi Postul Sfântului Filip, din moment ce începe tocmai în următoarea zi după prăznuirea acestui Sfânt Apostol. Primele mărturii istorice pe care le avem despre postul dinaintea Crăciunului datează din secolul al V-lea, pentru spaţiul apusean, respectov din secolul al VI-lea, pentru cel răsăritean. La acesta fac referire, dintre scriitorii răsăriteni, Anastasios Sinaitis, Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Teodor Studitul, precum şi Theódoros Valsamon, Patriarhul Antiohiei.

Se pare că, la început, postul nu dura multe zile. Theódoros Valsamon, scriind despre obiceiurile secolului al XII-lea, epoca în care a trăit, notează în mod clar faptul că postul Crăciunului dura şapte zile (gr. Heptahemeron). Însă, sub înrâurirea Postului Paştelui, a fost şi acesta prelungit, acoperind mai apoi o perioadă de patruzeci de zile, fără însă a prelua şi asprimea acestuia.

Pe întreaga durată a celor patruzeci de zile nu se consumă carne, produse lactate şi ouă. Este însă dezlegare la peşte în toate zilele, mai puţin, fireşte, miercurea şi vinerea, de la începutul perioadei de post şi până pe data de 17/20 decembrie (de notat faptul că există particularităţi locale ale postului, cu deosebiri între spaţiul grecesc şi cel românesc, n. tr.). Dezlegare la peşte este, totodată, şi de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, indiferent în ce zi ar cădea.

De pe 18/21 decembrie până pe 24 decembrie/6 ianuarie, ajunul Crăciunului, este dezlegare la vin şi untdelemn, cu excepţia, desigur, a zilelor de miercuri şi vineri, pentru care este rânduit un post fără untdelemn. De asemenea, tot cu hrană uscată se ţine şi prima zi de post, precum şi ziua de ajun, cu excepţia cazului în care acestea cad sâmbăta sau duminica.

Iubiți credincioși!

În acest Post vom săvârși Sf. Liturghie Sâmbătă și Duminică.

Spovedania:
Vineri – de la ora 16.00
Sâmbătă – de la orele 8.00 până la 9.30; și de la orele 15.00
Duminică – de la 8.00 până la 9.30

Vă așteptăm cu mult drag!!!

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *